Promotia Matei Basarab 1980

Am gasit de ceva vreme acest text dar pana saptamana trecuta nu m-a lovit asa de tare

M-am intalnit cu un Mare Director General de la o Mare Companie Cvasi-Transnationala (29-30 de ani, costumat trendy, fara limitator de prea-plin si uns cu un hiperadeziv pe fundul costumului Hugo Boss in pozitia sezut pe Marele scaun de Mare de Sef - stiti genul!) , intentionand sa-l fac sa priceapa ca daca vrea sa iasa din c...t trebuie sa faca ceva mai mult decat sa sa traga plasticul prin cluburi, mai ales ca "vara nu-i ca iarna" nici macar in economia asta haotica.

Cand a deschis gura am crezut ca face mishto (de la "mit stock") de mine...

Bunica mea adoptiva din varful muntelui Vladeasa cu tot accentul ei de "Tara Motilor" avea o stapanire a logicii, o fluenta a graiului si o specificitate a sensurilor incat nu aveai cum sa confunzi "capra cu iada". Ea traise toata viata langa stana in timp ce domnul Hugo Boss din fata mea facuse scoli inalte, avea o putere de decizie extraordinara in Companie si un limbaj, vorba tatalui meu, Dumnezeu sa-l ierte, de ..cacanar.

In borhotul semantic din "capul_lui" in logica perfect rectilinie si uniforma cazuta in putul gandirii, in intonatiile si gestica perfect incrongruente cu sine si in balarii fata de context... a reusit perfomanta uluitoare de a insira cuvinte aproape o ora... fara a spune nimic.

Discursul sau m-a aruncat de pe scaun direct in masina gonind ca disperatul sa-mi iau sotia de acasa si ma duc aiurea, undeva sa imi dau restart din "system failure", undeva unde sa stau de vorba cu pestii ca de bolovani nu mai am loc.

Pe drum mi-am adus aminte de acest text. Si am realizat ca este vorba despre scoala. Despre mind set-ul nostru dat de scoala.

Despre o scoala la care noi, cred, sper ca am fost. Despre orele lungi din biblioteca liceului cand urmarit de glumele lui Mitica Batinetu, de ghidajul lui Victor Chirita de sustinerea profesoarei de romana si de impulsurile Soavei, cu o sticla de vodca si cu Andi Caragea colocatar luam cartile la rand. Pe care, parca asa imi aduc aminte, le desfaceam in bucati mici cu Vasi pe drumul catre HalaTraian, le citam agatand gacici (avandu-l ca profesor pe Dan Andrusca) sau le comenatam la o partida de tenis de masa si un mar copt la Adi Rosca. Si tot asa inca treizeci de ani cu alti oameni, prieteni sau colegi. Dar parca totul a inceput in Liceu. In Basarab.

Asta e linkul. Va rog sa-mi spuneti daca voi credeti ca trebuie sa o iau incetisor spre tari mai calde sau mai putem face ceva. Aici. Impreuna.

Despre invatamintul din Romania: insemnari de Dan Ungureanu

In marginea fostei dezbateri despre invatamintul din Romania

de DAN UNGUREANU

Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo si Julieta (numita alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor :